Cerința 1 / 5
📖 Consultă Textul Suport▼
Nu trebuie uitat faptul că Mama, dintr-o familie de politicieni, a fost în Elveția, la liceu. Unde nu a învățat numai franceza foarte bine, dar și comportamentul civilizat, liber consimțit, organizarea democratică, respectul pentru celălalt, indiferent de poziția în societate, de naționalitate, de starea materială. Apoi, amândoi părinții mei au trăit, în studenție, la Viena, ceea ce nu a avut numai un efect cultural, dar și de comportament civilizat, corect, european. Picătură cu picătură, începând de la lucruri mici, în desfășurarea vieții de toate zilele, mi s-au inoculat aceste lucruri: un program de viață ce trebuia respectat, ordine, la sfârșitul zilei, în propriile mele jucării (făcută de mine), un lucru bine făcut, ore de masă, plimbare, somn. Respectul orelor de lucru ale Tatălui meu (în al cărui birou nu era voie să intri). Reguli de circulat pe stradă, traversarea corectă la semafoare, salutul (cine pe cine salută întâi sau întinde mâna, în funcție de vârstă și sex etc.). Cui îi revine curățenia pe străzi (în primul rând cetățeanului), reguli de comportare în tramvaie și tren și la coborârea din acestea. În fine, reguli de comportare la masă. În privința aceasta tata era foarte sever. Cu toate că venea dintr-o familie foarte modestă, în timpul carierei sale deprinsese toate aceste reguli, care trebuiau respectate și în cercul restrâns al familiei, în perioade când de abia aveam ce pune în farfurie. Nu admitea abateri și făcea observații cu o ironie foarte fină. Avea mâini foarte frumoase, prelungi, expresive, dar deloc feminine, dibace. Așa încât mânuia corect și frumos, fără dificultate, toate tacâmurile, în modul cel mai natural, parcă s-ar fi născut cu această știință. La un moment dat Mama mi-a mărturisit că atunci când s-a întâlnit cu Tata, pentru prima dată la Viena în 1916, la biblioteca Universității, a fost impresionată de expresivitatea mâinilor lui. Și, pentru că e vorba de reguli de comportare și... mâini, îmi amintesc cum mă „torturau” părinții mei (spun în glumă, pentru că bine au făcut), la Sibiu, când eram la cumpăna dintre copilărie și adolescență și trebuia să mă obișnuiesc să întind eu mâna bărbaților, să-mi înving timiditatea. Pentru că întotdeauna femeia întinde mâna bărbatului, chiar dacă el este un șef de stat în vârstă și ea o oarecare tânără. Este păcat că la noi, în mare măsură, s-au uitat aceste reguli. Îmi amintesc de exemplu că Leonte Răutu, când mergeam la el în audiență, nu greșea niciodată. Era deja în picioare când intram la el în cabinet și nu se așeza înaintea mea. Și el avea foarte multă putere, și eu nu eram decât o „solicitantă”. Dar acest comportament civilizat îmi dădea un oarecare curaj în timpul audienței. La Sibiu, în mod abil, părinții mă puneau în situația să primesc eu pe toți domnii care veneau la tata și, dacă nu mă executam corect, mi se făcea morală. Acestea au fost aspectele formale, dar necesare, ale influenței părinților mei asupra mea.
Dorli Blaga, Tatăl meu, Lucian Blaga
* Leonte Răutu – om politic comunist
Indică sensul din text al cuvântului impresionată și al secvenței mă puneau în situația.